Primul lucru care-mi sugereaza tabloul este disperul, tocmai prin pozitia mainilor personajului din prim-plan si prin deschiderea exagerata a gurii.Ca tot am discutat despre expresionism la romana:D,tabloul surprinde foarte bine ideile centrala a curentului: senzatia de indepartare de esenta intr-o lume a secolului al XX-lea ultra-mecanizata si necesitatea unei revolte impotriva omenirii alienate prin expresia unui strigat primordial, nearticulat(Aaaaaa!...), animalic as zice.Culorile din fundal provoaca sentimentul unui sfarsit de lume, "Menschheitsdammerung", tocmai prin contrastul cromatic puternic dintre rosul si albastrul din compozitie.In tablou lipseste partea modernista a societatii, deci poate natura, stearsa si lipsita de rolul ei protector, ar fi provocat un raspuns atat de puternic la o lume ce se duce pe apa sambetei.Daca stam sa ne gandim, norvegienii au foarte rar parte de soare, iar cand apare este deobicei de nuanta rosiatica, amenintatoare, tocmai din cauza pozitiei geografice a tarii:nu-i de mirare ca se creaza o predispozitie pentru deprimare sau dorinta de a ataca violent o societate superficiala, care si-a lepadat esenta.
Sunt de acord ca Miruna a avut o idee foarte buna sa comentam tabloul "Tipat". E unul dintre tablourile pe care nu as merge sa-l vad pentru nimic in lume. Nu e vorba neaparat ca nu imi place, e vorba ca , atunci cand il vad, ma apuca un fior rece pe sira spinarii. ma ingrozesc numai vazandu-l in manualul de romana, unde nu apare la dimensiuni reale. Parca personajul ma inghite, ma soarbe catre panza tabloului. Asa cred eu ca ar arata un dementor din "Harry Potter".Nu am putut niciodata sa mi-i imaginez, tot timpul imi aparea figura lui acoperita de o gluga. Dar l-am gasit reprezentata intr-un tablou. Iar contrastul de pe fundal este prea violent si, dupa cum spunea si Alex, sugereaza un fel de sfarsit al lumii, cu rosu... prea mult rosu(scriu asta eu, care iubesc aceasta culoare).Aici ma duce cu gandul la sange...la sangele imprastiat pe cer al unei lumi impuscate
da, dar ideea e ca aceste contraste si linii ale pensulei duse in acest mod vor sa evidentieze tristetea si disperarea omului, asta vrea sa zica. e un strigat de ajutor. mi se pare genial tabloul, reuseste sa exprime asa un sentiment foarte foarte puternic pe care pur si simplu nu il uiti asa usor..
In acest tablou de Edward Munch se observa un om care,tinandu-si mainile la cap,pare neputincios, vrea sa se izoleze de restul lumii. Poate se vrea sa se izoleze de restul lumii. Deoarece trecerea timpului este iremediabila, pentru el poate este mult prea tarziu sa mai poata repara ceva. Nu sunt un "fan" al acestor tipuri de tablouri pentru ca sunt deprimante parca te reprezinta intr-un moment in care si tu erai la fel: dezamagit si la capatul puterilor...
O persoana aflata in "culmea disperarii"...departe de lumea reala..undeva intre bine si rau...lumea normala si cea ravasita de griji si probleme,neputincioasa,trista ...disperata
Mie mi se pare un tablou interesant pentru ca primeste multe interpretari. Cred ca tabloul, sau mai exact personajul simbolizeaza disperarea, alienarea si neputinta. Personajul ar dori sa scape de acolo, sa se indeparteze. Pentru ca tine mainile la urechi eu spun ca sugereaza faptul ca vrea sa fie singur sau ca sunt multe voci care se tot invart in mintea lui.
9 comentarii:
Primul lucru care-mi sugereaza tabloul este disperul, tocmai prin pozitia mainilor personajului din prim-plan si prin deschiderea exagerata a gurii.Ca tot am discutat despre expresionism la romana:D,tabloul surprinde foarte bine ideile centrala a curentului: senzatia de indepartare de esenta intr-o lume a secolului al XX-lea ultra-mecanizata si necesitatea unei revolte impotriva omenirii alienate prin expresia unui strigat primordial, nearticulat(Aaaaaa!...), animalic as zice.Culorile din fundal provoaca sentimentul unui sfarsit de lume, "Menschheitsdammerung", tocmai prin contrastul cromatic puternic dintre rosul si albastrul din compozitie.In tablou lipseste partea modernista a societatii, deci poate natura, stearsa si lipsita de rolul ei protector, ar fi provocat un raspuns atat de puternic la o lume ce se duce pe apa sambetei.Daca stam sa ne gandim, norvegienii au foarte rar parte de soare, iar cand apare este deobicei de nuanta rosiatica, amenintatoare, tocmai din cauza pozitiei geografice a tarii:nu-i de mirare ca se creaza o predispozitie pentru deprimare sau dorinta de a ataca violent o societate superficiala, care si-a lepadat esenta.
Sunt de acord ca Miruna a avut o idee foarte buna sa comentam tabloul "Tipat".
E unul dintre tablourile pe care nu as merge sa-l vad pentru nimic in lume. Nu e vorba neaparat ca nu imi place, e vorba ca , atunci cand il vad, ma apuca un fior rece pe sira spinarii. ma ingrozesc numai vazandu-l in manualul de romana, unde nu apare la dimensiuni reale. Parca personajul ma inghite, ma soarbe catre panza tabloului. Asa cred eu ca ar arata un dementor din "Harry Potter".Nu am putut niciodata sa mi-i imaginez, tot timpul imi aparea figura lui acoperita de o gluga. Dar l-am gasit reprezentata intr-un tablou.
Iar contrastul de pe fundal este prea violent si, dupa cum spunea si Alex, sugereaza un fel de sfarsit al lumii, cu rosu... prea mult rosu(scriu asta eu, care iubesc aceasta culoare).Aici ma duce cu gandul la sange...la sangele imprastiat pe cer al unei lumi impuscate
da, dar ideea e ca aceste contraste si linii ale pensulei duse in acest mod vor sa evidentieze tristetea si disperarea omului, asta vrea sa zica. e un strigat de ajutor.
mi se pare genial tabloul, reuseste sa exprime asa un sentiment foarte foarte puternic pe care pur si simplu nu il uiti asa usor..
In acest tablou de Edward Munch se observa un om care,tinandu-si mainile la cap,pare neputincios, vrea sa se izoleze de restul lumii.
Poate se vrea sa se izoleze de restul lumii. Deoarece trecerea timpului este iremediabila, pentru el poate este mult prea tarziu sa mai poata repara ceva. Nu sunt un "fan" al acestor tipuri de tablouri pentru ca sunt deprimante parca te reprezinta intr-un moment in care si tu erai la fel: dezamagit si la capatul puterilor...
singuratate,tristete,frica,nevoia de afectiune. asta imi transmite mie tabloul
Tabloul imi inspira anxietate, teama, probabil teama de ceva evident inevitabil. Frica aproape de disperare.
O persoana aflata in "culmea disperarii"...departe de lumea reala..undeva intre bine si rau...lumea normala si cea ravasita de griji si probleme,neputincioasa,trista ...disperata
Mie mi se pare un tablou interesant pentru ca primeste multe interpretari. Cred ca tabloul, sau mai exact personajul simbolizeaza disperarea, alienarea si neputinta. Personajul ar dori sa scape de acolo, sa se indeparteze. Pentru ca tine mainile la urechi eu spun ca sugereaza faptul ca vrea sa fie singur sau ca sunt multe voci care se tot invart in mintea lui.
Trimiteți un comentariu