Baraka

Baraka - un film extraordinar aparut in 1992, o colectie de scene „fotografiate” cu profesionalism, un film fãrã cuvinte, despre oameni, naturã, viatã si distrugere.

Roger Ebert, jurnalist la Chicago Sun Times: “La o primã privire, filmul este un periplu cinematografic. La o a doua privire, este o meditatie despre Terra. Regizorul Ron Fricke a pornit cu camera sa de 70 mm prin lume ca sã fotografieze privelisti si oameni. Unele dintre ele sunt terifiante, cum ar fi o eclipsã de soare. Altele sunt pline de disperare: triburile de cãutãtori prin gunoaie, scormonind prin gropile de gunoi din Calcutta.”

Pe parcursul a aproape 100 de minute, camera de filmat surprinde o lume în care “ce” se întâmplã este mai important decât “unde” se întâmplã…





Oameni care se roagã dimineata,



































vulcani,
















cascade,











indieni care îsi picteazã tot corpul.








Imagini ale sãrãciei.










Orase, fabrici, naturã distrusã de explozii si mine de teren.

















































Un râu sacru în care se scaldã pelerinii si unde ard ruguri funerare.





















Naturã.

“În aceastã lume plinã de minuni mai sunt încã locuri care nu au fost alterate de suprafetele superficiale ale mercantilismului occidental. Uimitor nu este cât de departe s-a rãspândit Mc Cultura, ci câte locuri au scãpat de influenta ei. Se spune cã epoca de glorie a cãlãtoriilor s-a stins, cã nu mai existã locuri încântãtoare, exotice, frumoase si care sã inspire teama pe care cãlãtorul o are când le descoperã.” [Roger Ebert]

Acum, dupã aceastã prezentare a filmului, fiecare dintre voi ar trebui, teoretic, sã rãmânã cu o impresie, o idee, un sentiment poate e deja prea mult spus. Dar, as vrea sã aflu cam ce mesaje credeti cã a încercat acest film sã transmitã, cam ce semnale de alarmã a vrut sa tragã. Cu ce ati rãmas dupa vizionarea acestor filmulete?