Ligia Macovei (18 iunie 1916, Bucuresti-1998) a fost pictor si grafician.
Nu voi incerca aici sa-i realizez biografia. Nu de aceea am ales sa scriu acest articol despre ea. Nu vreau sa fie una din acele biografii plictisitoare, care incep cu data nasterii, insira cateva realizari sau opere si se termina, ivariabil, cu data mortii. Nu. De aceea am scris "coordonatele ei temporale" intre paranteze, in primul alineat. Pentru ca, o data ce am fixat-o in timp, sa pot scrie despre ea fara teama ca va trebui, la un moment dat, sa ajung la un sfarsit.
Ligia Macovei a realizat ilustratii de carte pentru volumele " Poezii" de Tudor Arghezi si "Poezii" de Mihai Eminescu. A fost casatorita cu Pompiliu Macovei, fost ambasador al UNESCO in Franta si Italia.
In 1952 au achizitionat drept locuinta o casa pe care au imbunatatit-o si au renovat-o, transformand-o intr-o adevarata colectie de obiecte de arta. Cei doi au calatorit in tara si in strainatate , de unde au strans obiecte specifice , traditionale. In 1988, de teama de a nu fi confiscata de comunisti, au donat intreaga colectie Muzeului Statului. Obiectele de arta din aceasta colectie se vad in fotografiile de mai jos.
Si acum, cand il privesc, simt o emotie. Imi place foarte mult. Mi se pare ca surprinde Dragostea. Ea are ochii inchisi, in asteptarea sarutului lui. El o tine in brate protector si o priveste cu ochii larg deschisi, ca pentru a si-o intipari in minte pentru totdeauna. Buzele lor sunt parca arse de iubire. Bratul ei, cuprins dupa gatul lui, si mana lui care ii da voalul la o parte imi sugereaza dragostea implinita. Nu este peisaj in jurul lor, nu sunt alti oameni, ei insisi se sterg in albul hartiei. Sunt numai ei doi, impreuna, si ninge peste ei cu flori de tei.Dupa parerea mea, nu putea exista o reprezentare mai frumoasa a cuplului eminescian.
Acest desen m-a insotit apoi mereu in lectura lui Eminescu. Cand citeam o poezie a lui, imi aparea in fata ochilor. Asa, incetul cu incetul, a inceput sa-mi placa si poezia lui, pana cand am ajuns sa o iubesc, pana cand a ajuns sa-mi faca bine.
As fi vrut sa fi avut ocazia sa-i multumesc vreodata doamnei Ligia Macovei pentru ca l-a
creat.
Mie mi se pare mult mai greu sa ilustrezi o carte decat sa desenezi tu ceva, din imaginatia ta. Altii considera ca, din contra, e mai usor sa imortalizezi pe hartie ideea altcuiva decat sa te pierzi ideile tale. Voi cum credeti ca e mai simplu? Si, referitor la culoare, consider ca desenele in grafit, "goale"(adica fara culoare)sunt mai apropiate de privitor. Un desen necolorat vii lasa ocazia celui care il admira de a-l umple cu acele culori pe care si le imagineaza el. care este parerea voastra? Credeti ca un desen necolorat este incomplet?
Si va invit sa exprimati parerea despre legatura dintre arte. Ce va transmite voua desenul de mai sus? Ce alte exemple ati putea da (nu ma refer aici doar la ilustratii de carte, ci la orice alta forma a artei care v-a influentat intr-un anumit fel)?
3 comentarii:
Cred ca inteleg ce vrea sa spuna Madalina. Cand eram mica iubeam cartile cu poze (si asta nu numai pentru ca nu stiam sa citesc) pentru ca puteam derula in minte tot "filmul" cu personajele ilustrate pe baza a ceea ce mi se citea. Probabil ca asta a influentat o si pe ea in aprofundarea lui Eminescu, mai ales ca desenul ales este destul de reprezentativ pentru felul sau de a scrie. Apreciez perspectiva strict subiectiva pe care si a asumat o in acest articol depus.
Apreciez faptul ca Mada si-a lasat imaginatia sa invaluie acest articol. Desenul mi se pare perfect potrivit cu ideeile eminesciene. Un desen alb-negru nu este intotdeauna incomplet, depinde de subiectul imaginii, in acest caz desenul mi se pare perfect asa cum este el, fiecare isi lasa imaginatia sa isi aleaga culorile preferate si sa creeze o armonie. Eu iubesc albumele foto care au poze derulate crescator, fiecare avand legatura cu cealalta. Asa imi pot aminti evenimentele petrecute intre acele momente surprinse sau imi pot imagina tot felul de situatii. Un asemenea album foto mi se pare ca spune multe si despre personalitate si despre viata celui preyent in fotografii. Mi se pare fascinant sa poti descifra o particica din viata unei persoane printr-o insiruire logica a unor fotografii.
Ma bucur enorm ca nu ai inceput asa cum si tu ai spus'o cu date referitoare la Ligia pentru ca era cu adevarat plictisitor.Este o tema aleasa cu grija as putea spune.Nu esti singura care poate fi influentata de desene in decizia de a-ti schimba parerea despre un subiect.Am vrut sa citesc carti care aveau desene si au fost cazuri in care desenele m au facut sa le citesc sau dimpotriva sa le ocolesc.... Ce imi inspira mie acea pictura? E dragostea intruchipata, e ceea ce nu se prea poate exprima in cuvinte...
Trimiteți un comentariu