REGINA MAMA - TEATRUL NATIONAL BUCURESTI

Acum ceva timp am avut ocazia de a vedea la Teatrul National Bucuresti , sala Amfiteatru o piesa cu adevarat memorabila, si spun memorabila pentru ca face parte din putinele piese pe care le am vazut in ultimul timp de la care am parasit sala ca trezita dintr-un soi de transa, de parca ridicarea cortinei ( strict metaforic vorbind pentru ca sala este circulara, scena este in mijloc-deci nu veti gasi nici o cortina, realizandu se un dialog mult mai intim cu publicul) ar fi readus brusc la realitate publicul nauc si cu o mie de intrebari inca roindu-i in cap. Cred ca va veti da seama de valoarea actorilor: Olga Tudorache si Marius Bodochi care reusesc ei singuri sa tina publicul cu sufletul la gura timp de 3 ore si jumatate cat dureaza spectacolul.

Într-un dialog captivant şi alert despre iubire, egoism, moralitate - alături, dar şi împotrivă - o mamă şi fiul ei. Piesa lui Manlio Santanelli ne oferă şansa de a petrece o seară la curtea unei regine a scenei româneşti: Olga Tudorache.Manlio Santanelli, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi italieni contemporani, urmaş plin de talent al lui Eduardo De Filippo, aduce în scenă două personaje – Regina, o mamă autoritară şi posesivă, şi fiul ei, Alfredo, un jurnalist ratat şi nevrotic. Ajuns în casa mamei sale bolnave sub pretextul dorinţei de a o îngriji, Alfredo vine cu intenţia ascunsă şi cinică de a-şi salva cariera printr-un reportaj de senzaţie, consemnând în detaliu ultimele zile şi moartea bătrânei doamne. Între cei doi protagonişti se menţine un raport ciudat, de aparentă animozitate, de agresivitate verbală, o relaţie tensionată care, treptat, se destinde sub povara amintirilor pentru ca în finalul surprinzător să capete accente tragice. za piesa.

Olga Tudorache, in ciuda varstei inaintate are o prestatie de exceptie: "Nu are rost să mă plimb printre adjective ca să explic ce înseamnă pentru teatrul românesc (…) faptul că şi-a recâştigat o mare actriţă. Am să spun doar că rolul Reginei s-a dovedit ideal pentru întoarcerea triumfală printre noi a unei personalităţi actoriceşti căreia termenul de monstru sacru i se potriveşte perfect" , asa cum remarca Alice Georgescu.

Nu am sa va mai spun decat ca piesa-atat prin text cat si prin interpretare este una din raritatile care va pot face sa plangeti si sa radeti in acelasi timp. V-o recomand cu caldura pentru o seara ploioasa de sambata ca alternativa la filmul de actiune de la tv. Garantez ca aici macar pauzele publicitare nu vor dura cate un sfert de ora :)