Nu credeam ca Dumnezeu (ale carui interventii ludice nu contenesc in nicio zi din viata mea, sincer sa fiu nu-I prea agreez simtul umorului) mi-ar fi acordat sansa sa vad din doua perspective aflate la antipod aceeasi capodopera semnata de inegalabilul Jean-Baptise Poquelin, zis si Moliere.Una este viziunea moderna a regizorului Petrica Ionescu, a carui punere in scena a comediei de moravuri arhicunoscute m-a pus pe ganduri, iar cealalta este abordarea clasica a filmului "Moliere" de Laurent Tirard, care se poate subintitula "Incredibila lui aventura".
Ce m-a frapat la piesa domnului regizor Ionescu a fost complexitatea compozitiei(dreapta-sus):era prima data cand ma duceam sa vad o piesa a clasicului dramaturg francez si,sincer sa fiu, nu ma asteptam sa vad teatrul combinat cu dans modern, sample-uri muzicale si chiar o reconstructie a unei stiri de pe canalul Focus, transpusa pe un ecran imens de pe scena cu ajutorul unui videoproiector.La inceput mi s-a parut ciudat, bizar si iesit din comun, parca ai nostri au luat exemplul celor de pe Broadway si s-au gandit sa faca un adevarat show grotesc pe tema aventurilor domnului Jourdain.Dar la final am realizat ca in spatele luminilor orbitoare, costumelor in culori de sorcova, statuetelor mobile de zece metri(...bine, hai opt) si muzicii electronice/de opera se afla munca unui om de cultura.Regizorul spunea, in ziarul Gandul, ca:"E fascinanta aceasta fauna de «burghezi gentilomi» care se dezvolta azi in societatea romaneasca" si ii sunt recunoscator pentru curajul si munca depusa in redarea acestei facinatii publicului.
In filmul lui Laurent Tirard este imaginata viata lui Moliere inaintea recunoastoarii talentului sau si lansarii sale ca vedeta a comediei franceze, intr-o perioada in care tragediile clasice ale lui Racine sau Corneille faceau legea in dramaturgie.Incantarea pe care mi-a produs tema peliculei a fost tot atat de mare ca placerea de a rade de replicele din textul original din "Burghezul gentilom", de data aceasta transpuse in dialogul personajelor din aceasta pseudobiografie cinematica.Desigur, farmecul comediei lui Moliere nu s-ar fi putut pastra si in film in lipsa jocului unor actori precum Romain Duris(stanga-sus)(a mai jucat rolul principal si in"Arsene Lupin", film de epoca care se mai difuzeaza pe HBO, merita vazut), in rolul dramaturgului.Inventivitatea si hazul infatisat in recrearea fiintei lui Jean-Baptise sunt mai mult decat necesare in transmiterea esentei maximei:"Ridendo castigat mores".
Comedii in esenta tare(nu, nu fac reclama pentru Pro Cinema...), satire desavarsite, rasete din belsug, aprecierea culturii in fata unor perspective originale-acestea sunt cele doua fete ale "Burghezului gentilom".
6 comentarii:
am vazut si piesa, si filmul. mi-au placut amandoua, desi ca stil sunt total diferite...merita vazute, desi piesa de teatru nu cred ca se mai joaca la tnb
Ccred ca a vedea atat piesa si filmul sau macar a fi familiarizat cu subiectul este un must pentru oricine pretinde ca are cat de cat o cultura generala (cu atat mai mult cu cat ne pretindem francofoni). Apropo, pentru cei care nu stiu inca ce este cultura generala aflati ca se defineste ca ceea ce iti ramane cand nu mai stii nimic.
Consider ca ideea de arealiza aceasta paralela este una foarte buna. E un fel de sinteza a doua recenzii, despre teatru si film.
Sunt de aceeasi parere cu colega mea, Alina: mi-au placut si filmul, si piesa de tetru, cu toate ca sunt mult diferite.
O singura sugestie referitor la articol: dimensiunea fontului ar fi trebuit pastrata constanta.
As avea o intrebare: exista vreun strop de adevar in poveste sau filmul este doar rodul imaginatiei scenaristului? Moliere chiar a fost indragostit de Madame Jourdain?
Foarte buna ideea cu comparatia intre cele 2. Totusi sunt foarte diferite, ca mod de abordare si ca public. Am inteles ca piesa a fost adaptata pentru Romania.
Si eu m vazut atat piesa de teatru cat si filmul si nu pot sa spun decat faptul ca piesa nu m'a impresionat deloc, ba mai mult mi a lasat o impresie cam ... .nu pot spune exact ceea ce nu mi'a placut la ea, poate ca a fost prea incarcata(cel putin cele 2 sau 3"actrite" care dansau de nu mai puteau pe scena, de te faceau la un moment dat nici sa nu mai fi atent la piesa...). Cand am auzit de filmul despre Moliere prima data m'am gandit ca va fi ceva mai rau decat piesa de teatru si ma si gandeam ce plictisitor va fi...insa nu a fost deloc asa, iar la sfarsitul acestuia am ajuns la concluzia ca filmul este de o mie de ori mai frumos ca piesa, pentru ca poti intelege ceva din el si e regizat foarte frumos!
Trimiteți un comentariu