Filmul mut

Generatia noastra nu a prins epoca filmului mut si pentru mine cel putin filmul mut ramane o enigma.

Filmul mut e o insiruire de imagini, alb-negru, evident, care nu sunt insotite de sunet, asa cum suntem obisnuiti acum, iar comunicarea intre protagonisti apare sub forma de inserturi scrise.

Primul cinetograf, prezentat in 1894 in New York, functiona dupa principiul stroboscopului. Un an mai tarziu, fratii Auguste si Louis Lumiere au iesit la rampa cu cinematograful lor, ineditul fiind faptul ca imaginile au fost proiectate pe o panza. Timp de cativa ani, cinematograful a fost considerat o noutate.

Incepand cu 1900, cineastii si-au dat seama ca filmul poate fi folosit intr-un mod creativ, prezentand intamplari fictive si nu doar evenimente reale. Unul dintre promotorii acestei idei a fost Georges Melies. Filmul sau, "Calatorie pe luna" ( 1902 ) a aratat ca aparatul de filmat ofera sansa de a realiza diferite trucaje si efecte speciale.

Filmul lui Edwin J. Porter, "Jefuirea unui tren", a fost tot atat de important, dar din punctul de vedere al redarii unor intamplari reale, se pare ca au fost inserate cateva efecte speciale pentru a creste suspansul. Este vorba despre montajul paralel : doua siruri de actiuni diferite care se petrec in acelasi timp si sunt prezentate alternativ.

In anul 1910, existau deja cateva mii de sali de cinematograf in Europa si S.U.A.. "Nasterea unei natiuni" ( 1915 ) si "Nerabdarea" ( 1916 ) au fost la fel de spectaculoase,iar din punct de vedere artistic, au depasit cu mult productiile italiene si oricare alt film facut inainte. Acestea au fost create de regizorul american D.W.Griffith, considerat de specialistii in domeniu, primul geniu al cinematografiei. El s-a folosit cu maiestrie de tehnica montajului, avand mai multe camere de filmat pentru ca in imaginile inregistrate sa poata modifica distantele si unghiurile.

In 1927, mirajul filmului mut a inceput sa se stinga. " Cantaretul de jazz" a aparut pe ecrane insotit de muzica sincronizata cu imaginile si cu dialog intre protagonisti. Epoca filmului mut a luat sfarsit aproape instantaneu. A inceput epoca filmului sonor.

Alb-negru

Incepand cu 1900, cineastii si-au dat seama ca filmul poate fi folosit intr-un mod creativ, prezentand si intamplari fictive, nu doar evenimente reale. In anul 1910 existau deja cateva mii de sali de cinematograf in Europa si S.U.A. In 1927, mirajul filmului mut incepe sa dispara. Filmul " Cantaretul de jazz" a aparut pe ecrane insotit de sincronizarea muzicii cu imaginile si cu dialogul dintre actori. Epoca filmului mut a luat astfel sfarsit aproape instantaneu, lasand loc filmului sonor. "Natural, evolutiile tehnologice au condus spre schimbari sociale. Aparitia filmului a facut posibila aparitia unor noi indeletniciri, dar si a unor noi elemente ale socialului, precum vedetele.

Desigur ca acestea existau si inainte, in teatru de pilda, dar filmul a asigurat o acoperire mai mare in ceea ce priveste notorietatea", spune sociologul Arabela Baican. Pentru mai multa profunzime a mesajului, actorii din filmul mut (alesi in special dupa criteriul fotogeniei) foloseau din plin limbajul trupului si expresiile faciale. Chiar daca epoca filmului mut a fost una de pionerat pentru cinematografie, industria nu ducea lipsa de... dive recunoscute pentru frumusetea, talentul sau extravaganta lor. Lilian Gish, castigatoare a premiilor Academiei Americane de Film, a aparut pe marile ecrane inca din primele zile ale filmului mut, fiind unul dintre cele mai cunoscute staruri ale anilor 1910 si 1920.

Ea este recunoscuta drept "Prima-Doamna a Filmului Mut", iar primul sau rol a fost in "Inamicul Nevazut", devenind apoi vedeta unor filme precum "Nasterea unei natiuni" sau "Intoleranta". Chiar daca vremurile filmului mut erau mai conservatoare, nu se putea sa nu existe si bombe sexi. In aceea perioada, titlul a fost adjudecat de catre roscata Clara Bow. Originara din Brooklyn, Clara Bow a fost una dintre cele mai bine platite vedete ale perioadei. Printre filmele sale de succes se numara "Mantrap" (1926) si "Mamele dansatoare" (1926). Aparitia sonorului ii face cunoscut accentul de Brooklyn, iar acest lucru combinat cu probleme emotionale si de sanatate duc la declinul Clarei Bow.

Sfinxul si seducatoarele

O alta vedeta a filmului mut a fost si Louise Brooks care spre finalul vietii a devenit scriitor si critic specializat in filmul mut. Prima sa aparitie a avut loc in filmul "Strada oamenilor uitati", iar in Europa a devenit celebra cu rolul de vampa din "O fata in fiecare port". Mary Pickford, actrita de origine canadiana, cunoscuta drept "Iubita Americii (American SweetHeart), sau "Micuta Mary", nu doar ca s-a impus in lumea filmului mut, dar a fost si unul dintre fondatorii companiei United Artists.

O alta diva a filmului mut, care s-a bucurat de o reputatie de seducatoare a fost actrita de origine poloneza Pola Negri (nascuta Barbara Apolonia Chałupiec). Aceasta a devenit cunoscuta pentru rolurile de femeie fatala din filmul mut. Cunoscuta pentru stilul sau glamour, Pola Negri a intrat in atentia presei si pentru relatiile sale cu vedete cunoscute, precum Charlie Chaplin sau Rudolph Valentino. Cariera sa a intrat in declin incepand cu 1928 si datorita accentului sau nativ. Inegalabila Greta Garbo, supranumita "Sfinxul", a facut parte din epoca de aur a filmului mut.

Pola Negri

Cele mai importante filme mute ale sale au fost: Torentul (1926), "Carnea si Diavolul" (1926) si "Dragoste" (1927). Aparitia sunetului nu a constituit o problema majora pentru Greta Garbo, al carui prim film sonorizat - Anna Cristina - s-a bucurat de un enorm succes (producatorii au ales sa faca reclama filmului folosind sloganul "Garbo vorbeste"). Recunoscuta pentru firea sa discreta si enigmatica. Greta Garbo a ales sa se retraga in plina glorie, preferand o viata retrasa in New York in locul Hoolywood-ului.

Greta Garbo

Gloria Swanson, o alta vedeta a filmului mut, a cerut sa fie distribuita intr-un film doar pentru distractie, dar producatorii i-au intuit talentul nativ si au angajat-o pentru o serie de filme. Gloria Swanson a fost cunoscuta nu doar pentru rolurile sale din comediile romantice mute, dar si pentru stilul vestimentar extravagant (diademe, blanuri, pietre pretioase). Aparitia sonorului a insemnat pentru cele mai multe dintre actritele filmului mut finalul carierei lor. Sonorul a adus o alta perspectiva asupra cinematografiei si o epoca a altor dive.

Charles Spencer Chaplin

Charles Spencer Chaplin s-a nascut la Londra, pe 16 aprilie 1889. In 1908 s-a alaturat companiei teatrale a lui Fred Karno, din care facea parte si Stan Laurel. In 1912 trupa a plecat intr-un turneu in Statele Unite, iar Chaplin s-a decis sa ramana acolo. Dupa un an, producatorul Mack Sennett l-a luat la Keystone Studio, care se mandreau deja cu nume precum Roscoe 'Fatty' Arbuckle, Mabel Normand, si Mack Swain. Dar Chaplin i-a surclasat pe acestia, reusind sa faca 35 de filme intr-un singur an.

Primul sau film a fost Making a Living (1914); insa urmatorul film, Kid Auto Races at Venice (1914), avea sa-i schimbe intreaga cariera. In aceasta pelicula purta pantaloni largi imprumutati de la Roscoe 'Fatty' Arbuckle, niste pantofi imensi de-ai lui Ford Sterling, o jacheta minuscula, o palarie melon si o mustata de marimea unei periute de dinti.

Incepand cu 1915, Chaplin a scris, regizat, produs si, desigur, jucat in toate filmele sale. S-a alaturat companiei Essanay Company, iar in 1917 erau lansate The Immigrant (1917) si Easy Street (1917). In 1918, impreuna cu fratele sau, isi deschideau propriul lor studio in Los Angeles, iar in 1919 se asociau cu Douglas Fairbanks, Mary Pickford si D.W. Griffith si formau United Artists, pentru a-si produce propriile filme. Dar primul film facut de catre Chaplin la aceasta companie a fost A Woman of Paris (1923). Au urmat The Gold Rush (1925) si The Circus (1928), pentru care a primit un Oscar. In 1931 lansa City Lights, iar urmatorul sau film a fost was Modern Times (1936), care s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari succese ale sale. Filmul The Great Dictator (1940), acuza regimul nazist. Chaplin interpreta un rol dublu, fiind u barbier evreu ce luptase in primul razboi mondial si maleficul Adenoid Hynkel, dictatorul Tomaniei.

In 1945 a inceput sa lucreze la Monsieur Verdoux (1947), iar in 1952 lansa cel mai bun film sonor al sau, Limelight in care juca si bunul sau prieten, Buster Keaton. In acelasi an, s-a trezit tarat in isteria anti-comunista ce pusese stapanire pe SUA, fiind acuzat de autoritati ca ar avea tendinte comuniste.

In 1969, Chaplin a inceput sa lucreze la alte filme, printre care si "The Kid" si "The Circus". Avea de gand sa faca si un film numit "The Freak" cu fiica sa Victoria Chaplin in rolul principal, in care ea sa poarte aripile pe care el insusi le purtase cu 50 de ani in urma in The Kid. Dar, pe atunci Chaplin avea deja 80 de ani si s-a retras sa locuiasca in Vevey, Elvetia.

In 1975 a fost numit Cavaler de catre Regina. A murit in somn, in noaptea de Craciun a anului 1977.