vineri, 9 mai 2008

Renasterea







Renasterea este o epoca in istoria Europei care cuprinde, in linii generale, sec. XIV-XVI, in perioada inceputului destramarii feudalismului si a aparitiei capitalismului. Renasterea a inceput in Italia, unde au aparut mai intai germenii relatiilor capitaliste, dar a fost un fenomen general european, care s-a dezvoltat, mai curand sau mai tarziu, in sanul orandurii feudale, cunoscand deosebiri de la o tara la alta, in functie de etapa istorica respectiva si de situatia specifica, de traditie etc. Renasterea a dus la o schimbare a valorilor umane-un avant de energie si de incredere in potetialul uman-care a avut numeroase consecinte. Printre cele mai spectaculoase consecinte se pot enumera inlorirea artelor si noua viziune asupra rolului artelor si a artistilor in viata societatii.



Renasterea a inceput in Italia, deoarece era cea mai bogata tara din Europa si era posesoarea unei indelungate traditii artistice. Avea multe orase independente, inlofitoare economic, populate cu comercianti si bancheri nerabdatori sa-si vada numele imortalizat in diferite portrete comandate, in palate noi care se construiau sau in capelele somptuoase ale familiilor.



In Italia, Renasterea cuprinde urmatoarele perioade: Prerenasterea(sec. al XIV-lea), Renasterea timpurie ( sec. al XV-lea), Renasterea deplina (1500-1530), Renasterea tarzie (sfarsitul sec. al XVI-lea) si are urmatoarele centre principale: in sec. al XV-lea numeroase scoli locale din Florenta, Siena, Venetia, Padova, Urbino etc., iar in sec. al XVI-lea la Roma si Venetia.



Primii renascentisti se intorc, in special, spre lumea clasica, pe care o concep in mod fundamental ca fiind configurata de greci si romani, dar, intr-o anumita masura, si de egipteni, de persi si de toti aceia care au coborat in profunzimea mintii si a cunoasterii sacre. Se intorc spre trecut ca si cum ar cauta niste seminte foarte necesare in acest moment istoric pe care le-a fost dat sa-l traiasca.



In general, aceasta intoarcere in timp, aceasta cautare a radacinilor clasice, nu inseamna doar o simpla cautare istorica. Renascentistul nu se multumeste sa cerceteze istoria clasicilor, ceea ce au facut, ceea ce au gandit. El cauta semintele vietii. Si ceea ce doreste este sa le aduca in prezent, sa le activeze, sa le adapteze, sa le dea formele necesare pentru a le transforma in ceva util. Pentru Renastere, istoria este o devenire ciclica in care se remarca perioade de aur, perioade culminante in care predomina intelepciunea si puritatea. Si, in devenirea sa ciclica, aceasta istorie trece de la aur la argint, de la bronz la fier, iar in momentele de fier, in momentele dificile si obscure, devine necesara recuperarea stralucirii semintelor de aur.



Un comentariu:

cristinaa spunea...

Nici nu stiu ce as putea sa scriu despre aceasta tema pentru ca" renasterea" nu este subiectul meu preferat. Insa pararea mea este ca imaginile alese de tine sunt reprezentative pentru acest subiect!